| 1.
|
MAG'IE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forţe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracţie, de fascinare; farmec, încântare. - Din fr. magie.
Sursă
: DEX'98
(22205)
- claudia |
| |
| 2.
|
MAG'IE s. 1. v. vrajă. 2. magie albă = teurgie. 3. v. farmec. Sursă
: Sinonime
( 192000)
- siveco |
| |
| 3.
|
mag'ie s. f., art. mag'ia, g.-d. art. mag'iei; pl. mag'ii, art. mag'iile
Sursă
: DOR
(259146)
- siveco |
| |
| 4.
|
MAG'I//E ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influenţă puternică, incontestabilă pe care o exercită arta sau natura asupra omului. 3) Ocupaţie de magician. /<fr. magie
Sursă
: NODEX
(342072)
- siveco |
| |
|
|